De prin ograda

In curte sau, mai bine zis, in obor grecenii au, ca tot omu', cateva oratanii. Cateva gaini in curnic, un porc, acolo, sa fie pentru Craciun si, cine nu se fereste de munca, o vaca sau doua.
Astea din urma sunt adevarate personaje. Aproape ca fac parte din familie.
Cand iti fata vaca vreun vitelus ai grija ce nume ii pui. Ca nu-i asa, la voia intamplarii. Fiecare trebuie sa poarte numele zilei din saptamana in care s-a nascut. Asa ca de e luni ii spui "Lunica", dar daca s-a intamplat sa fie marti, ii spui "Maritica". Miercuri e "Miercurica". Urmeaza "Joiana", "Vinerica", "Subotina" (sau "Sambotina") si "Dumana". Rareori pe vaci le numesti cum iti vine tie, asa ca putine poarta numele de "Viorica" sau "Negruta" sau mai stiu eu ce alt nume.
Noi nimeream cu precadere ziua de vineri. Si toate "Vinericile" pe care le-am avut erau negre cu ochi albastri, blanzi.
Doar una a fost mai zvapaiata. Trebuia sa am mereu grija sa nu scape in trandafirii din fata caminului cultural cand o duceam dimineata pe maidan, la cireada. Si eram mereu cu bagare de seama sa nu intre prin porumbul oamenilor. Seara, invatase sa vina singura acasa. Si dadea un muget scurt la poarta. O duceai in saia sau in dam si ii dadeai o galeata cu apa.
Nu esti gospodar destul daca nu stii sa-ti rasfeti animalul. Asa ca din saiaua vacii nu trebuia sa lipseasca drobul de sare si tesala cu care ii netezeai coama de cornuti. Era si un moment de apropiere in tot ritualul asta. Si, cel mai adesea, copiii erau pusi sa se "imprieteneasca" cu vaca sau vitelul. Adica era treaba lor: "Du-te, mama, si da-i o galeata de apa. Si mai tesal-o un pic!"
Tot la capitolul "rasfat" ar putea fi incadrat si mulsul. Nici acesta nu se face, asa, oricum. Tataia o stia cel mai bine. Iti iei scaunelul ala mic de-o schioapa sau o buturuga si te-asezi la ugerul vacii. Asta dupa ce-ai lasat vitelul nitel sa suga. Chemi si nepotii sa le explici cum sta treaba: se spala ugerul cu un pumn de apa si esti atent la miscari. Apoi auzi susurul acela dulce al laptelui care tasneste (cu un ritm anume) direct in galeata.
Sigur ca bucuria cea mare era atunci cand ni se dadea voie sa bagam boticul in galeata si sa bem din spuma laptelui proaspat muls.
Dar hazul si mai mare era atunci cand tataia avea chef de joaca. Ne lasa mai intai sa ne zbenguim pe la coada vacii. Apoi ne chema pe fiecare in parte sa ne tasneasca direct "in cioc", ca la pasari, lapte de la țâța vacii...