Monday, May 4, 2009

D'ale gospodariei

La Greci fiecare ograda se conduce dupa niste reguli stricte. Nu te pui cu omul gospodar! Totul trebuie sa aiba o noima. Asa ca fiecare bucatica de pamant este randuita centimetru cu centimetru.
Locul din fata casei este, de regula, rezervat unei gradinite cu flori. De-a lungul trotuarului sunt aliniate narcise, zambile si lalele primavara. Iar vara e timpul garofitelor si al crinilor. Pe niste araci urci “Regina noptii”, “Mana Maicii Domnului”, iar pe langa dalele trotuarului rasar tot felul de “ciurlinasi” sau “tufanele”. Toamna e momentul dumitritelor, al crizantemelor, pe care iarna le scoti din pamant si le muti cu totul in galeti ca sa le duci in casa. Astfel, nu duci niciodata lipsa de o floare sa duci la biserica sau sa pui in vaza.
Dupa ce mai faci doi pasi in curtea omului dai de gradina cu legume. Si aici toate sunt randuite cu folos. Pui patrunjelul, leusteanul si toate buruienile pentru mancare foarte aproape de usa bucatariei. Se planteaza in “brazde” mici, pe care le uzi adesea. Fii cu bagare de seama sa gonesti mereu pisica din brazda cu patrunjel! Doar nu vrei sa isi faca culcus in ierburile pe care tu le pui la ciorba sau in ostropel.
Mai incolo randuiesti salata, ceapa, cartofii si usturoiul. Si pregatesti din timp “vadurile” pentru rasadurile de rosii, ardei sau varza. Sunt santuri de marimea jgheabului de la streasina. Stau aliniate si “titirite” (adica atent netezite) parca-s plutoane intregi de soldati iesiti la raport.
Stiu ei grecenii de ce le trebuie vaduri ca sa-si planteze legumele. Doar sunt invatati cu seceta verii. Nu esti gospodar destul daca nu ti-ai facut fantana in curte. Si chiar daca apa e “salcie” si n-o poti bea decat atunci cand e proaspata si rece, cobori pompa in fantana ca sa duci (dis-de-dimineata) furtunul, printre vaduri, in gradina.
Spre fundul curtii ai sa gasesti macar cateva randuri de vie inaltata pe spalieri: nohan, jijileanca sau coada oii care se culege abia cand cade bruma. Iar de jur imprejurul gardului plantezi porumb si niste lucerna. Porumbul - ca sa creasca inalt si sa te fereasca de ochii vecinilor si sa ai vreo doi stiuleti sa fierbi cand le-o fi timpu’. Lucerna – ca sa mai ai nitica verdeata (pe langa buruiana pe care o smulgi sistematic in fiecare saptamana) sa dai la orataniile dimprejur.
Evident ca printre randurile de vie poti sa mai pui usturoi, spre exemplu. Sau capsuni caci se coc pana creste frunza de vita sa le faca umbra. Tot ca sa nu irosesti spatiul de pomana poti sa mai “presari” in vie (dupa gust) cativa bulbi de lalea, zambile, narcise ca s-arate frumos.
Orice om are in curte macar vreo doi trei caisi si vreo doi zarzari. Cativa pruni (sigur ca e buna tuica!), meri, peri si un nuc. Ciresii de mai sau cei care rodesc in iunie fructe cat “inima porumbelului” nu “s-au prins” la toata lumea. Cu fructe ca astea se mandresc doar cativa gospodari din sat.

No comments:

Post a Comment