Tuesday, April 28, 2009

Scurt îndreptar de “orientare” în graiul dobrogean. Repertoriul domestic














La Greci, cele mai multe case sunt făcute din chirpici, asta înseamnă că se face în repetate rânduri ceamur. La ceamur vin rudele şi vin şi vecinii cu copiii lor. Pământul galben înmuiat de cu seară se amestecă bine cu paie, se frământă până se obţin cocoloaşele şi apoi, cocoloş peste cocoloş, se înalţă zidurile.
În ăst timp gazda, biata de ea!, trebuie să scotocească prin curnic, să prindă şi să taie o găină grasă pentru trataţia muncitorilor. O mâncare bună, grasă şi gustoasă stropită din belşug cu jijileancă tare (cei mai buni struguri negri, aromaţi şi dulci-acrişori pe care i-am mâncat vreodată).
Când şi acoperişul este finisat (treabă rezervată exclusiv bărbaţilor), femeile urcă lut în pod, iar podeaua casei şi pereţii sunt daţi cu muruială sau lipeală. Casa dă semne că e locuită atunci când începe să scoată fum pe bageac.
Fierăria lui Goidan (zici că-i de-o seamă cu satul) stă mărturie cu profilul ei perfect: se văd în profunzime şi cocoloaşele si textura zidului şi muruiala...

Friday, April 24, 2009

Cum se vede prin obiectiv...


video
E o alta lume daca indraznesti sa te apropii. Treci mai intai digul printre ape, iar muntii ti se arata in departare. Lacurile din preajma au secat de-atata arsita. Insa si uscaciunile stufarisului prind culoare. Te apropii mai mult. Si mai mult. Pana la firul ierbii. Si te apleci sa-i vorbesti broastei testoase. Te sfatuieste sa urci tocmai sus, pe Tutuiatu', si sa faci ochii roata. Poti sa poposesti macar pe prima pena a carierei. De-acolo se vede Dunarea in zare. Si intreg satul.
(Pentru imagini marite dati click aici. Fotografii de Antonio Blaj)

Tuesday, April 21, 2009

Greci: Scurt indreptar de "orientare" in graiul dobrogean (1)

La Greci oamenii vorbesc cu un accent "altfel". Nu-i poți spune moldovenesc pentru că nu e întocmai. Nu-i nici atât de pronunțat, și nici foarte "palpabil", dar e perceptibil. Într-adevăr, "bine" e "ghini" sau "bini". Iar când urci spre Țutuiatu, urci "de la poalili muntelui pă la carierî".
Unora dintre cuvinte nici măcar nu le poți găsi transcrierea fonetică.
"Vin" sau "vie", de exemplu, se pronunță cu un fel de gâjâit înainte - ca o combinație de trei taste (g,h,j). Iar turcismele sunt la ele acasă.
Nu știi ce-i aia "iorgan", "caune”, "derea”... or să râdă nițel localnicii de tine, dar într-un final îți explică. E vorba despre "plapumă”, "pepene galben”, "pârâiaș”. "Ciușcă” vine din bulgărește și înseamnă "ardei iute”. Și lista poate continua.
Cuvintele italienești nu se prea găsesc în vorbire, deși până nu demult li se spunea localnicilor "scarpețarii de la Greci”. Asta, fără dar și poate, din pricina botoșeilor de velur cu vârf ascuțit și talpă de cauciuc pe care îi purta tot satul - după moda italienească. Veneticilor italieni li se mai spune și acum "broscari”. Nu din răutate, ci pentru că se pricep să prepare și să mănânce vestiții "puișori de baltă”.
Cel mai amuzant pentru cei care au vizitat satul este faptul că la Greci oamenii "privesc" (și nu se uită) la televizor la câte o emisiune... (va urma)