Construita la 1900 (da, "construita" este cuvântul) fântâna asta are o poveste cât se poate de "banala" pentru proprietarii sai. Daca-i intrebi - e doar o fântâna, de care s-au folosit atâtia ani. Si n-au simtit nevoia sa se laude. Putini din sat isi aduc aminte ca acolo, pe straduta aceea e o fantana in beci. Cum venea treaba asta? Si cui i-a venit ideea? Ne-a povestit Nea Bibi (Dumnezeu sa-l ierte!) acu câtiva ani.
"Pai a construit-o bunicul nevesti-mii, Eugenio Beloto, cioplitor venetic." Cine era acesta? Un cioplitor italian, venit, ca multi alti italieni, la Greci sa-si faca meseria. Cariera de granit ii atragea pe meseriasii veniti cu dalte si pioleti de parc-ar fi avut aur. Mai toti italienii friulani au venit in Dobrogea intre 1850 si 1880. Unii, asa cum este si acest Beloto, au trecut mai intai prin Valea Jiului cautand de munca. Apoi au ajuns in carierele de la Greci, Turcoaia, Izvoarele.
L-am intrebat atunci (prin 2002) pe Nea Bibi cum de a fost nevoie sa se sape atât de adânc pentru fântâna asta. Erau câteva case pe strada asta familiala a italienilor. Cu totii cioplitori in granit. Terenul destul de secetos pe vremea aia i-a indemnat sa sape si mai adanc. Le trebuia apa pentru cateva familii. Cand au gasit filonul, restul a fost de la sine inteles: trebuiau pavati peretii de sustinere. Asa s-a ajuns la cele 20 de trepte ale fântânii care arata (spun cei care au ajuns pâna la fundul ei) ca un bazin.
"Acolo jos, are 60 latime si 80 adâncime", povestea Nea Bibi, care coborâse toate cele 20 de trepte doar o singura data. Se intampla prin 1952, atunci când fântâna a secat de tot. "De aceea stiu ca are 20 de trepte si inca 9 aici in fata, pana s-ajungi la beci."
Cateva generatii ale familiilor Beloto, Savioli, Armanaschi au folosit fântâna nu doar pentru apa. Dupa ce cobori 9 trepte e un popas, acolo unde treptele cotesc la stânga. Aici a fost gândita o camera pe post de magazie pentru provizii. Bineinteles ca era folosita doar atunci cand apa nu urca pana sus, in buza usii.
Acum 9 ani când am vazut-o eu (s-a facut filmuletul de mai jos) am putut cobori doar primele trei trepte. Si asta numai cu cizmele de cauciuc. Era o primavara ploioasa asa ca fântâna era plina ochi.
Desigur ca si atunci, ca si acum, apa din "beci" era folosita in gospodariile celor aflati pe strada "talienilor". Astazi (puteti vedea in imagini) ajungi spre "izvorul" ei, urmând calea treptelor si a conductei de la pompa de apa. Nici nu e nevoie, vorba lui Nea Bibi, sa mai cobori 20 de trepte, cand e mai seceta, sa-ti potolesti setea. "Doar apesi butonul. Si - bzz- auzi cum vine apa!"
PS: Multumesc, Victor, pentru fotografii. Si tie, Ali, pentru imagini :)
"Miroase" a Istrati si Kazantzakis....
ReplyDeleteincetati, domnule, cu gluma :)) v-am dat povestea fantanii care nu e la etajul trei si tot de shaga va arde?.. sa stii ca n-am uitat ca ti-am promis o povestire cu "nunta la Greci". si atunci sa nu zici ca seamana cu Rebreanu :)))
ReplyDelete@ steluta: impresionant, pe bune. nu stiu cum sa zic, dar... fantana aia chitzaie de istorie!
ReplyDeleteiar cumva pe langa subiect: acum un secol, italienii bananaiau prin romania (valea jiului!), cautand de munca. intre timp, situatia sta exact pe dos, aproape simetric, cu o mica diferenta, poate: peste un secol, oare italienii se vor mandri cu lucrarile imigrantilor romani? va exista o Steluta italianca, sa povesteasca despre asa ceva, eu stiu, undeva prin Calabria...?!
@misu: domnu' Gika m-ati facut K.O. :)
ReplyDeletechiar daca intrebarea asta retorica va ramane fara un raspuns pentru multa vreme, ti-ai castigat (daca mai era cazul) un sejur ghidat la Greci.
vizita la fantana seculara l-a "costat" pe un prieten de-al meu, cel care m-a ajutat cu fotografiile recente, doar 3 tigari ;)
asa ca... e ca si facuta treaba!