Zbor la Greci

Mai toti locuitorii satelor vecine stiu ca de Duminca Mare "e zbor la Greci". Sau era, mai bine spus. Ce e zborul? E o denumire generica pentru un fel de adunare campeneasca: cu balci, muzica, tarabe cu dulciuri si jucarii pentru copii. Un pretext sa-si puna sateanul hainele de sarbatoare si sa se plimbe "deal-vale" pe strada principala a Greciului. Adica prin centru.
Inca de prin anii '50-'60 zborul asta era o mare sarbatoare. Cei mai in varsta isi aduc aminte ca veneau care pline cu oameni de prin Macin, Turcoaia, Jijila sa petreaca Duminica Mare (a Rusaliilor) la noi in sat. Se indemnau unii pe altii "hai la zbor!", iar grecenii le spuneau musafirilor veniti la sarbatoare "zboreni".
Nu stiu cum se face ca sarbatoarea asta s-a nimerit exact in iunie cand se coc vestitele cirese de la noi. N-aveai rude la Greci sa-ti dea un pumn de "inima porumbelului" sau de cirese de iunie? Atunci gaseai la vanzare, in centru, la taraba.
Povestesc cei mai in varsta ca veneau "caisorii" in fiecare an, negresit. Si mai toti copiii voiau sa se dea in lanturi. Banii, insa, erau dramuiti. Asa ca s-a (re)inventat trocul: o invarteala pe cinste in aer te costa un ou. Dar si astea erau de pret, asa ca nu venea nimeni de-acasa cu intreg cofragul. Tot atunci se tocmeau lautarii. Si li se facea special scena in gradina de vara sau pe maidan.
Mai tarziu, pe vremea copilariei mele, veneau targoveti cu tot felul de minunatii: mingiute cu rumegus, tuturugi, moristi de vant, acadele, vata pe bat sau hainute. Toate iti luau ochiul, asa ca te intorceai acasa din centru si spuneai "mama, imi mai dai niste banuti?"
Duminica Mare era pentru nea Nicoleto (un italian celebru in Greci pentru siropul lui facut dintr-un fel de dulceata cu sifon si pentru inghetata de vanilie la cornet) nu numai o zi cu vanzare buna ci si un motiv bun sa isi scoata scaunul in fata pravaliei si sa mai arunce cate o zicere cu talc catre tinerii care se plimbau pe strada. Barbatii il salutau cu "Noroc, barba!" (un fel de "maestre" al italienilor), iar el avea o gluma pentru fiecare. Pe adolescentele cu minijup avea o placere nebuna sa le tachineze strigand in gura mare "nu mai trage de fusta in jos, atata ai facut-o! Se terminase materialul?!?"
Ca tot veni vorba despre plimbatul "deal - vale" (da, strada e usor in panta), trebuie sa stiti ca si aici era o regula: fetele, grupuri-grupuri, se plimbau pe o parte a strazii iar baietii pe cealalta. Iar daca drumurile amorezilor se intersectau, acestia se opreau doar o clipa cat sa-si mai arunce ocheade sau sa-si dea intalnire pentru mai tarziu la hora sau (in anii '80) la discoteca.
Dupa '90 s-a mai tinut doar cativa ani sarbatoarea asta. De parca n-ar mai fi fost cirese coapte in iunie. Sau de parca grecenii s-au saturat sa se plimbe de la deal la vale. Anul asta am vazut o incercare palida de resuscitare a zborului: cateva mese scoase in strada, fara muzici si caisori. Doar cu mici si bere in fata barurilor.