Mosii de vara

Cred c-ati mai auzit de obiceiul asta, al impartelii pentru cei trecuti dincolo. Nu stiu cum e prin alte parti ritualul, dar de cand ma stiu am vrut sa aflu de ce dai strachine pentru sufletul mortilor. Si "de ce legi, mama, o ata imprejurul canii cu cirese?". "Apoi de ce o impodobesti cu flori?"
M-am nimerit anul acesta fix de "mosii de vara" la Greci. Adica la inceput de iunie.
O sa ziceti ca m-am dus acasa special sa imi primesc strachina cu imparteala. Ei bine, nu! Aflati ca au intaietate proaspetele neveste: miresicile care s-au maritat acum un an-doi.
Dar sa o luam de la inceput: e saptamana dinaintea Rusaliilor, asa c-ai sa vezi toate femeile satului pe la magazin. Targuiesc cratite, farfurii sau castroane mai aratoase. Apoi cesti si linguri si tot felul de ustensile de bucatarit. Toate trebuiesc date de pomana in sambata dinaintea Rusaliilor. Si nu asa oricum.
Regula e sa prepari orez cu lapte sa pui in fiecare strachina. Tot aici pui un ou, niste felii de chec (pandişpan, adica), bomboane si o legaturica de cirese. Doar daca vreti puneti in farfurie o bucatica de carne (piept de pui aburit nitel). Sa fie tot de sufletul mortilor.
E firesc sa dai de pomana o farfurie cu de toate. Dar e musai sa-i dai mortului si-o lingura cu care sa manance. Insa, uneori femeile sunt atat de zeloase in pomana lor, incat imi imaginez ca mortii or sa ajunga sa manance doar cu polonicul ;)
Ce m-a intrigat de mic copil era "impodobitul" canii pe care urma s-o dea mama de pomana. Se pune o gingie de apa inauntru si o legaturica de flori. Se impodobesc marginile cu cirese de iunie (perechi-perechi) si se leaga de jur imprejur o ata alba. "De ce?" am intrebat-o pe mama, la un moment dat. "Pai ca sa aiba cu ce sa-si scoata apa din fantana". Logic, nu?
Eh, si dupa ce-ai facut toate astea "menesti" toate cele pregatite.
Adica aprinzi cate o lumanare pentru fiecare "set" zicand "sa fie de sufletul lu' taticu" sau "sa fie de sufletul cui am gandit". Si uite-asa pomana primeste o "menire". Adica o adresa. Si - nu uita - nu pleci cu ele de-acasa pana n-ai trecut cu tamaierul pe deasupra lor, doar asa se purifica tot ce-ai gandit sa dai de pomana.
Apoi le pui pe toate in cosul ala cu care mergi la tamaiat si pornesti agale catre neamuri sau vecini ca sa dai nevesticilor de-mparteala.
Aaaa, si era sa uit! O strachina o menesti pentru casa. Si o dai cuiva din propria familie. Cel mai adesea nepotii, copiii mici, primesc imparteala casei: o cescuta colorata, o lingurita si un castronel e de ajuns sa bucure un copil.
Dupa ce-ai randuit pomana mortilor te-asezi la masa cu familia. Si te pregatesti pentru a doua zi cand e "Duminca Mare". Si e "Zbor" la Greci. (va urma)