Greci: Scurt indreptar de "orientare" in graiul dobrogean (1)

La Greci oamenii vorbesc cu un accent "altfel". Nu-i poți spune moldovenesc pentru că nu e întocmai. Nu-i nici atât de pronunțat, și nici foarte "palpabil", dar e perceptibil. Într-adevăr, "bine" e "ghini" sau "bini". Iar când urci spre Țutuiatu, urci "de la poalili muntelui pă la carierî".
Unora dintre cuvinte nici măcar nu le poți găsi transcrierea fonetică.
"Vin" sau "vie", de exemplu, se pronunță cu un fel de gâjâit înainte - ca o combinație de trei taste (g,h,j). Iar turcismele sunt la ele acasă.
Nu știi ce-i aia "iorgan", "caune”, "derea”... or să râdă nițel localnicii de tine, dar într-un final îți explică. E vorba despre "plapumă”, "pepene galben”, "pârâiaș”. "Ciușcă” vine din bulgărește și înseamnă "ardei iute”. Și lista poate continua.
Cuvintele italienești nu se prea găsesc în vorbire, deși până nu demult li se spunea localnicilor "scarpețarii de la Greci”. Asta, fără dar și poate, din pricina botoșeilor de velur cu vârf ascuțit și talpă de cauciuc pe care îi purta tot satul - după moda italienească. Veneticilor italieni li se mai spune și acum "broscari”. Nu din răutate, ci pentru că se pricep să prepare și să mănânce vestiții "puișori de baltă”.
Cel mai amuzant pentru cei care au vizitat satul este faptul că la Greci oamenii "privesc" (și nu se uită) la televizor la câte o emisiune... (va urma)