Iaca e iunie si n-am mai fost acasa de la Pasti. Tin sa precizez asta sa nu ma mai traga cititorii de urechi ca n-am mai pus texte proaspete pe blog :)
N-am ajuns sa vad cum a inverzit toata gradina. Nici sa umplu poala de caise crude (stiu, si mama imi zice ca-s nebuna sa mananc verziturile alea).
N-am mancat prea nici prea multe capsune... dar deunazi mi-a spus mama "N-o sa mai prinzi nici urma de cirese pana vii tu acasa!"
Si - v-am mai spus eu - suntem vestiti, noi grecenii, pentru ciresele inima porumbelului. Si pentru "cupa ciresarilor" (fotbal de campionat adica, sus, la Curba) - ca tot e un subiect de sezon.
Pentru ca tot mi-am adus aminte ce poftesc de-acasa am zis sa va fac o lista cu ce-mi place si de ce...
Mi-e dor de privelistile care ti se arata daca urci nitel pe coasta: cum se vede satul de sus, asa printre dealuri si copaci. Imi mai place cum seamana cu taramurile nord-americane cariera care se vede in zare, la Turcoaia...
Imi e dor sa stau tolanita la firul ierbii. Si sa miroasa a ploaie in zare, caci, nu-i asa... in Dobrogea suntem satui de praf!
Mi-e dor de-un mujdei facut ca la carte, cu multa verdeata si un strop de iaurt. Desigur ca se asorteaza cu borsul de peste. Mi-e pofta de mor!
Mi-e dor de cozonacii facuti la cuptorul de lut din curte, framantati dimineata in zori la covata si rasuciti cu multa cacao cu zahar. Mi-e dor s-o ajut pe mama la toate astea...
Cred ca e cazul sa mai merg pe-acasa. O sa revin pe blog, cand imi mai aduc aminte... si o sa va mai spun lucruri de care sigur tuturor ni se face la un moment dat dor.
Multumesc, Nico, pentru poze :)
Baba Floarea
-
mi-e dor de baba Floarea.
era frumoasa ca o floare, mica si fragila.buna precum pamantul. si ochii ii
radeau.
desi inima era plina de amar ca si viata ei d...
7 years ago