La Greci, cele mai multe case sunt făcute din chirpici, asta înseamnă că se face în repetate rânduri ceamur. La ceamur vin rudele şi vin şi vecinii cu copiii lor. Pământul galben înmuiat de cu seară se amestecă bine cu paie, se frământă până se obţin cocoloaşele şi apoi, cocoloş peste cocoloş, se înalţă zidurile.
În ăst timp gazda, biata de ea!, trebuie să scotocească prin curnic, să prindă şi să taie o găină grasă pentru trataţia muncitorilor. O mâncare bună, grasă şi gustoasă stropită din belşug cu jijileancă tare (cei mai buni struguri negri, aromaţi şi dulci-acrişori pe care i-am mâncat vreodată).
Când şi acoperişul este finisat (treabă rezervată exclusiv bărbaţilor), femeile urcă lut în pod, iar podeaua casei şi pereţii sunt daţi cu muruială sau lipeală. Casa dă semne că e locuită atunci când începe să scoată fum pe bageac.
Fierăria lui Goidan (zici că-i de-o seamă cu satul) stă mărturie cu profilul ei perfect: se văd în profunzime şi cocoloaşele si textura zidului şi muruiala...
